Miezul noptii

 Si-acum cand miezul noptii vine
Totu-i mai apasator.
Caci lipsa-ti ma imbolnaveste,
Si mi-e atat de dor.

Si e trist in juru-mi totul
Caci ceru-i lipsit de soare.
Iar pe cerul noptii,
Praf de stea n-apare.

Dar vocea-ti inregistrata o ascult
Acum mai mult, mai mult.
Ea durerea-mi mai calmeaza,
Cand de-al tau dor, inima-mi vibreaza.

Iubirea mea, tu poti sa-mi spui orice
Dar inima-mi n-are functii logice.
Ea te simte departe si atat.
Nu cunoaste alt cuvant.

Ahh, de-as putea sa zbor la tine
M-ai vedea intr-o clipire.
Si cum esti antidotul meu,
Ar disparea orice-i greu.

Dar eu te-astept sa vii acasa!
Sa ma furi, sa-ti fiu mireasa.
Sa-ti spun 'DA' pe vecie,
Sa nu pleci singur nicaieri
Sa fiu mereu cu tine.

E seara..

Se lasă întuneric şi-mi păstrez lumina-n casă

Nu mai am nimic decât,nişte foi pe masă.

E-atât de frig,şi dau drumu la căldură,

Închid geamul casei,mă feresc de-atâta ură.

Am un singur scaun,căci atât am pus.

O singură lumânare,ce arde,ce s-a dus...

Şi-ncep să scriu pierdută,cuvinte la-ntâmplare

Sunt singură-n odaie,cu nimic din lumea mare.

Şi,cu cât m-ascult mai bine,cu-atât îmi par străină.

Căci din tot ce spun şi fac,mă recunosc doar în oglindă.

Este tragic,este minunat tot ce mă-ncearcă

Aleg să scriu în continuare,căci scrisul pe aripi mă poartă.

Dans in ploaie

Şi da,nu mi-am învăţat sufletul să cânte

Decât în dansuri,sub nesecate ploi

Atunci când picuri cad,şi zâmbete se-nalţă

Când e prea cald,când frigu se-aruncă-n balanţă.

Nu mai simt nimic,decât picuri ce cad pe faţă.

Şi da,nu mi-am învăţat zâmbetul s-apară

Decât la căldura,ce-l scoate din frigul de-odinioară.

Să ştii că inima-mi bate în ritm alert,pierdut

În coaja ei de gheaţă,încălzită la fiecare-nceput.

Şi obişnuită cu răceală-n piept...

Urlă după căldura,cunoscută ca şi concept.

Mi-am învăţat colţul gurii să se-ntindă

Şi braţele,ce-i mai cald să cuprindă.

Ce mic e înaltul cerului,atunci când plouă

Râde sufletul,căci îl dezgheaţă-n picuri de rouă.

Da...şi ochii-mi ştiu să zâmbească,să râdă,să sclipească

Şi mai presus de orice-naltă uimire...ştiu să iubească

Numai tu !

Ești cel ce mă ajută

În noapte să visez

Și dulcele,frumosul

Să-l colorez!

Ești bucata de gheață

Ruptă din soare.

Micul meu refugiu

Într-o lume așa mare.

Mi-ești lumina

Din nopțile prea albe

Mi-ești culoare,mi-ești soare

Ești un petic de căldură,

În ninsoare!

Ești tot din toate

Și tot ești pentru mine

Și așa vei fi,

Cât pământul are zile!

Cum ar fi fost...

E lipsa ta, mereu mereu,
E golul, cel pe care eu...
Nu-l voi umple niciodată!
Nu pentru c-aş avea..inimă de piatră.

Dar tu mamă,ştiai cum să le faci,
Ştiai să iei în braţe, să iubeşti, să taci.
Grijă ai fi putut să ai...
De mine, de tot ce iubeai!

De-ai fi trait acum...cand ajungeam acasă
Te găseam pe tine udând florile,
Ce-ar fi stat langă fereastră.
Astfel să mă-ntreb n-ar fi trebuit...
Cum ar fi fost totul...de n-ai fi murit?

Iubitul meu

Îmi încep scrisoarea...dragul meu,
Strigând întregii lumi că eu...
Că eu te am numai pe tine
Şi-mi vei sta în suflet cât luna are zile!

Chipul să mi-l vezi aş vrea,
Cum e pierdut în lipsa ta.
Şi reci braţe, ce nu cuprind nimic.
Că nu eşti tu, şi totu-i rece-ţi zic.

Să mă crezi aş vrea că-ţi spun
Ce sufletul dictează, şi rime adun.
Atunci când ochii-mi nu-i poţi privi,
Să citeşti în ei, cuvinte mii şi mii.

Ştii iubire, vorba-i adevarată...
Poţi desparte trupuri, dar inimi niciodată!
Cum e-al meu trup, departe de al tău,
Dar inima-i cu tine, şi va fi mereu mereu!

Scrisoarea nu se-ncheie,
Căci multe am de spus...
Dar pentru toate acestea,
Te chem cu mine la apus.

Inceputul...

Ai apărut într-o zi în care
Sufletu-mi, n-avea nicio stare.
Nu simţea nici ură,nici iubire,
Trăia prezentul îngropând,
Tot,ce-ar fi fost amintire.
Goală era şi inima purtată,
Nu primea pe nimeni..ca şi sigilată.
Dar,când am privit atent în ea
Nu ştiu când şi cum,intraseşi tu deja!
Cuibărit în colţ,umpleai cu raze de speranţe,
Şi uşa am închis-o,găsindu-te pe tine,
Să nu mai poţi ieşi,cât pământul are zile.
Eşti captiv acum,şi cheia-i aruncată
Am topit-o spunând sigur,
Că uşa-i de acum blocată.

E o inimă învăluită-n tine,
Şi eşti doar tu în ea!
Defapt,tu ştii mai bine...
Căci demult e doar a ta!

Noaptea asta...

Aici plâng,
nu-mi vede nimeni plânsul,sper
căci ar fi-un dezastru
ei să afle,ca ochii-mi te cer
în stiulul acesta
plângând mult,căci înseamnă că disper.
Şi totuşi,
lacrimi continuă să curgă
căci mă ucide dorul
întreg din inimă.
Aş vrea să-ţi pot spune
şi tu să-nţelegi cumva
că tu eşti totul pentru mine
că eşti inima mea!
Şi să poţi,încredere să ai
măcar puţin,jumătate cât aveai...
Aici se frânge
din suflet tot.
Aş vrea
dar durerii,nu-i găsesc antidot.
Aud cuvinte reci
tu nu ştii,azi în lacrimi mă-nneci.
Şi eu vreau să fie bine
îţi pare minciună,îmi spui
mă-njunghii în inimă...
Mă zbat,
că vreau totul bine
şi orice aş face,mă împiedic...
mă lovesc pe mine,pe tine.
Acum plâng
nu-mi vede nimeni plânsul,sper.
Vino
şterge-mi lacrima ce curge
când ochii mei te cer
numai tu poţi
să mă cuprinzi în braţe
să mă strângi atât de tare...
să aprinzi spernaţe.
Numai tu ştii
să mă iubeşti pe mine
mă faci sa zâmbesc,să râd...
Te iubesc!
Te vreau pe tine!

Ce-ai putea face...

Îndrăzneşte deci,şi-ntreabă-l pe soare
Şti ce ţi-ar spune?
Că exişti doar tu în lumea mare.
Că te văd pe tine,oricând şi oriunde.
Şi-al tău parfum,ce des mă cuprinde...
Ţi-ar spune că mă-nşeală uneori
Când m-atinge cu raze
Mă face să cred că eşti tu
Că mă cuprinzi în braţe.

Noaptea de-ai putea s-o-ntrebi cândva...
Ce vise,somnul îmi aduce,
Ţi-ar spune că te regăseşti în ele
Numai tu!...atât de dulce.
Şi ţi-ar spune cred eu,tot.
Despre gânduri şi iubire.
Ai şti că nu există antidot,
C-am să te visez mereu pe tine!

De le-ai întreba pe-acestea
Tot ele-ţi vor spune...
Că oriunde m-aş afla
Eu te port mereu cu mine!

Poti intreba

Dacă ai putea noaptea s-o întrebi,
Ţi-ar spune...
Că eşti doar tu in visul meu
Şi-nafară...nimeni!

Dar întreabă soarele,
El sigur ţi-ar spune...
Cum zâmbesc şi tresar
Auzind al tău nume!

Întreabă timpul ce trece,
El sigur ţi-ar raspunde...
Cât număr fiece oră,
Să te vad măcar,zece secunde!

Dar întreabă-mi numai ochii,
Ei tot ţi-ar putea spune...
Cum sclipesc când te văd,
Cum cerşesc secunde!

Pentru tine...

Poate-ţi pare că cer prea multe
Atunci când zâmbesc,cu buze mute.
Atunci când poate ochii,chiar ochii
Îţi şoptesc din vise,ideile nespuse.
Când braţele te cer neîncetat
Cum te caută,decând nu am mai stat.
Şi atunci când se frânge tot...din mine.
Să mă cuprinzi tu,dacă nu..cine?
Iar când toate par ca se termină
Să fii tu aici,să-mi aduci lumină.
Nevoie de tine,de-ai şti câta am
Am simţit cu tine,tot ce visam.

Poate-ţi pare că vreau prea multe
Dar ce-am pentru tine..?
Lasă-ţi sufletul să asculte!

Căci inima...Da! ţie am să ţi-o dau
Nu,nu e pentru altcineva,nu vreau!
Şi-am să stau lângă tine...
Indiferent că e rău sau bine.
Şi din mine,tot ţi-aş putea da
Să am grijă de tine,de inima ta!
Poate cândva am să greşesc...
Mă ştii,nu intenţionez să te rănesc!
Şi-ar fi atât de greu dacă vreodată
N-ai mai fi tu...Mi-ai lua lumea toată!
Deci cu tine vreau să-mpart de toate
Tot ce am,şi ce visez s-am parte.

Dar nu ajung aici atâtea caractere,
Cât vrea să spună al meu suflet...
Să strige cu putere!