Recunosc mi-e teamă
De ochii ce-ar putea să mintă
Atât de mult şi des
Încât ochii mei să plângă.
Şi de zâmbetul ce-odată
S-ar putea să-nşele
Şi să plece...
Mi-e teamă şi
De aşteptări înşelate
De braţe reci
De priviri furate
De cei ce des se joacă
Suflete frângând.
De abandon
De frig
De beznă
De speranţe ce ard..se sting
De speranţe uitate
Recunosc mi-e teamă
Sufletul să-l dau
Cu inimă,cu gând
Cu tot...
Cuiva
Cui nu-i pasă deloc.
