Azi tremură cerul,ce-şi cerne-ntristarea
Lasând covor alb-putred,azi moare şi marea!
Ce lacrimi de gheaţă,au stelele din nori:
Lacrimi de apă,de secetă,de flori.
Ce linişte e-n zgomotul iscat afară,
Al fulgilor ce cad,în dor de primăvară.
Ce muzică se-aude,in vuietul fulgilor târzii
În dansul lor,în salturi zglobii.
Ce-nţeapă,frigul ce loveşte-uşor
Simţi că prinzi aripi,eşti aproape de nori.
Dar eşti intins pe zăpadă,cand fulgii
te-ascund.
Te-ngropi,te-ngheţi...când in jur ei inund.