30 aug. 2013

E seara..

Se lasă întuneric şi-mi păstrez lumina-n casă
Nu mai am nimic decât,nişte foi pe masă.
E-atât de frig,şi dau drumu la căldură,
Închid geamul casei,mă feresc de-atâta ură.

Am un singur scaun,căci atât am pus.
O singură lumânare,ce arde,ce s-a dus...
Şi-ncep să scriu pierdută,cuvinte la-ntâmplare
Sunt singură-n odaie,cu nimic din lumea mare.

Şi,cu cât m-ascult mai bine,cu-atât îmi par străină.
Căci din tot ce spun şi fac,mă recunosc doar în oglindă.
Este tragic,este minunat tot ce mă-ncearcă

Aleg să scriu în continuare,căci scrisul pe aripi mă poartă.

2 aug. 2013

Dans in ploaie

Şi da,nu mi-am învăţat sufletul să cânte
Decât în dansuri,sub nesecate ploi
Atunci când picuri cad,şi zâmbete se-nalţă
Când e prea cald,când frigu se-aruncă-n balanţă.
Nu mai simt nimic,decât picuri ce cad pe faţă.
Şi da,nu mi-am învăţat zâmbetul s-apară
Decât la căldura,ce-l scoate din frigul de-odinioară.
Să ştii că inima-mi bate în ritm alert,pierdut
În coaja ei de gheaţă,încălzită la fiecare-nceput.
Şi obişnuită cu răceală-n piept...
Urlă după căldura,cunoscută ca şi concept.
Mi-am învăţat colţul gurii să se-ntindă
Şi braţele,ce-i mai cald să cuprindă.
Ce mic e înaltul cerului,atunci când plouă
Râde sufletul,căci îl dezgheaţă-n picuri de rouă.
Da...şi ochii-mi ştiu să zâmbească,să râdă,să sclipească
Şi mai presus de orice-naltă uimire...ştiu să iubească

Numai tu !

Ești cel ce mă ajută
În noapte să visez
Și dulcele,frumosul
Să-l colorez!
Ești bucata de gheață
Ruptă din soare.
Micul meu refugiu
Într-o lume așa mare.
Mi-ești lumina
Din nopțile prea albe
Mi-ești culoare,mi-ești soare
Ești un petic de căldură,
În ninsoare!
Ești tot din toate
Și tot ești pentru mine
Și așa vei fi,

Cât pământul are zile!