14 mar. 2014

Singuratate

Mă macină singurătatea
Precum rugina, fierul...
Mă loveşte liniştea-n tâmple
Precum şina obosită,ce-o loveşte trenul.

Sunt precum luna,
când stelele se prind în nori.
Când ea urlă în noapte,
Şi se frânge în zori.

Precum curcubeul
Ce răsare uneori,
Ce străluceşte-o clipă
Dispărând nicăieri..în nori.

Sunt un grăunte de pământ,
Ratăcit pe-o plajă goală...
Mă-nconjoară fire de nisip,
Totul e frumos şi fin, numai eu o boală!

Am devenit un spic de grâu,
În urma secerătorului căzut.
Călcat în picioare,
De cel mândru, ce că-s firavă, n-a văzut!

Sunt un picur de apă,
Ce de lut se striveşte...
Cât timp să mai treacă?
Căci acest soare mă topeşte!

Sunt petala ofilită,
Ce florăreasa o rupe scurt.
Sunt frunza ruginită,
Ce-i purtată, tot înspre sud.

Sunt fiecare literă, fiece cuvânt
Din toate versurile
Ce le scriu rând cu rând.
Sunt..căci aici mă las pe mine
Mă frâng în bucăţi,
Picur sânge, le fixez in rime.