Tablou...

Imi zambesc din pereti chipuri straine
Ei ziceau ca ma cunosc de ani de zile...
Ziceau...ca le-a pierit si glasul
Au fugit si mi-au ucis umbra si pasul.

Parca nu vreau sa recunosc pe nimeni
Ma privesc rar, zambesc soptind 'straine'
Tacerea lor nu inceteaza,
Cuvinte n-au, desert fara oaza.

Se lovesc si azi ecouri de pupile
Cate lacrimi au curs, si vorbe de bine.
Singuratatea m-a ales inchizandu-ma de mine
Tot ma caut, ma gasesc, ma pierd in rime.

Seara....

E alta noapte scursa-n calendar
Apas clanta usii, stiu...in zadar.
Si chiar de-as bate sau as striga
In zadar e totul, n-ar raspunde nimenea.

Chiar si cheia se apasa-n broasca
Scartaie usa, iar ecou-i o napasta.
Caci peretii-s goi, camera-i goala
E azi...a nu stiu cata oara.

Pasii grei si obositi se taraie catre fereastra
Decor sumbru, negru...draperia-i trasa.
E o liniste surda, ce peretii-mi loveste
Doamne ia-mi auzul, sau macar vorbeste...

Si patul azi e atat de rece
Nu am alte brate, el...lipseste!
Nici nu exista, nici nu vrea s-apara.
E liniste si camera-i goala.

Doamne ia-mi pulsul, lasa-ma s-adorm
Sa am cel mai lung, si dulce somn.
Sau da-mi un suflet bun sa ma-ntregeasca
Caci singuratatea-i moarte sufleteasca.