Tablou...

Imi zambesc din pereti chipuri straine
Ei ziceau ca ma cunosc de ani de zile...
Ziceau...ca le-a pierit si glasul
Au fugit si mi-au ucis umbra si pasul.

Parca nu vreau sa recunosc pe nimeni
Ma privesc rar, zambesc soptind 'straine'
Tacerea lor nu inceteaza,
Cuvinte n-au, desert fara oaza.

Se lovesc si azi ecouri de pupile
Cate lacrimi au curs, si vorbe de bine.
Singuratatea m-a ales inchizandu-ma de mine
Tot ma caut, ma gasesc, ma pierd in rime.