Eroul meu

Acum mai trece-un an
De când lipsa-ţi tot mă doare,
Unde eşti bunicul meu?
Azi vreau sfaturile tale!

La geam mă aşteptai sperând,
Că paşii-mi îndrept spre tine
Priveai pierdut spre stradă...
Eu nu eram...sau treceam în grabă.

Pe umeri mă ţineai râzând
Spuneai poveşti din tinereţe.
Iar când mama a murit,
Nu te-ai plâns de bătrâneţe.

Grijă mi-ai purtat pân' am crescut!
Iartă-mă că am uitat câte-ai pierdut.
Să mă ierţi aş vrea şi pentru lacrimi
Des uitam c-aveai atâtea sarcini.

Mi-amintesc de paşi-ţi obosiţi
Ce-i târâiai pe cărare...
Şi cum să uit că de-atâtea ori
Mă-nvatai să fac mâncare.

S-a rupt ceva din mine
Când te-am văzut căzând,
Erai la mine-n braţe...
Pulsu-ţi era slab, te priveam plângând.

Răguşit strigam dup-ajutoare
Ai reuşit eroul meu...
Te puseseşi pe picioare.

Iartă-mă, nu mi-am ţinut cuvântul...
Port vina în suflet, neagră că pământul!
Promisesem c-am să fiu la tine
Să te mai văd odată...
N-am venit şi ai plecat...
Respirând ultima dată.

Mai trece-un an eroul meu
Şi eu te am în suflet
Îţi port povetile mereu,
Şi la ele cuget.