Copil blond cu ochi sinceri,
Iartă-mi te rog uitarea
ce te-arunca în abis.
A fost o vreme-n care
Te strigam cu glas răgușit,
O vreme... tânjeam sa te ating.
Și clipa de azi ma găsește trist
Cu tine - n mine,
în lanțuri prins.
Și ce sa fac acum?
Uite, m-au expus!
Ma arată, cu sufletul pe sus.
Ca sunt întruchiparea
Stâlpilor de gheață,
'Aisberg' îmi striga-n față.
Știi ca te-am căutat!
Știi ploile ce se lăsau
prea des pe acești obraji.
Ai dreptul sa tipi acum
Ai dreptul sa ceri,
sa mori în străfunduri înecat.
Ești obosit copil blond...
Cu ochii sinceri care nici acum
nu concep raul ce-l adun.
Știu ca te-am chemat,
Te-am alungat apoi,
Aruncându-te în noroi.
Te rog sa ma ierți!
Cu aceste ultime puteri...
ai dreptul orice să-mi ceri.
Vrei sa fii liber?
Vrei sa alergi în văzduh?
Vrei sa fi sclav...De neconceput.
Vrei sa te întorci în mine?
Când tu nici n-ai plecat.
Ești în lanțuri copile...neîncetat.
Iartă-mă...am pierdut cheia
Și-am vrut tiran sa par...
Dar sunt mai slaba decât tine
Ca un pahar de cristal.
Poate ai tu vreo cheie,
Poate lanțuri am eu...
Te țin strâns pe tine,
Asa a fost mereu.
M-ai elibera tu? Copile...
cu ochii verzi, și parul blond.
Sau hai sa ne contopim!
Lasă gându-ți... vagabond.
Hai sa ne îmbrățișam etern
chiar și în acest abis...
Hai sa ieșim împreună
Sa spunem c-am învins.
