28 mai 2011

Ultim vers

Eşti aşa departe
Rost n-are să-ţi mai scriu
Simte te rog aceste versuri
Pâna nu e prea tarziu
E  ultimul vers,pentru tine
El gâfâie-n agonie
Ştie că-i din suflet
Şi îi pare rău să moară
Dar în cursa asta
Încotro alerg?
Mereu una,mereu alta
Nu te inţeleg.
E ultimul vers
Din amintiri cu tine
De pe ruginite bănci
Acele parcuri,înghiţite
De uitare,aruncate
Şi în tablouri pictate.
Un ultim vers,cu tine
Arunc o ultimă privire
Ştii?ce scriu eu azi,
Nu mai doare...
Sunt nişte versuri ce scriu
Ca din acea stare.
Acum tu nu mai spune
Că la tine n-am ţinut,
Ba da,dar a trecut..
Şi nu că vina mea ar fi,
Dar ştii?era o zi...
Şi ce amintiri,rămân vii
Nu mai pot continua aşa,
Aceste versuri mor,
Şi se scurge acest dor,
Şi ultimul vers,se apropie
Şi ajunge la sfârşit...
În amintiri îţi urez..
Bun venit!!

25 mai 2011

A trecut

A mai trecut un an
A mai trecut o clipă
Şi toate acestea s-au dus
Spre,ceea ce ei numesc risipă.

Au trecut atatea
Câte doruri si cât chin
Când visele mele
Erau blocate-n Frunze de pelin

Şi durea atât de tare
Şi clipa tot trecea
Visele mă părăseau
Şi rămâneam în agonia mea.

Toate visele ar trece
Dacă clipele ar sta
Dar pelinul e amar
Şi nu cade ca o stea

Dacă visele mele
S-ar deschide-n zori
Ar umple ţara de culori
Şi câmpia de flori.

Dar un vis rămâne-n noapte
Ca o stea pe jumătate
Un vis neîmplinit
E greu de atins.

O furtuna au semănat
Anii când treceau
Ploua cu frunze de pelin
Îngopau anii ce vin..

Dar tace cerul
Când e senin
Se pregăteşte
Pentru clipele ce vin


Şi când anii vor trece
Şi alte clipe vor zbura
Veţi spune despre mine
“ Cine a fost ea ?”

Unii vor răspunde
Negativ,neştiutor
Deşi în  probleme
I-am ajutat de mii de ori.

Alţii vor răspunde…
Cu un zâmbet trist:
“Un poet a plecat din lume
Sperând că-n somn…
E mult  mai bine”

Ai mei prieteni şoptind vor spune
Că azi au scapat de un nimen’
Sau unora le va părea mai rau
Şi vor sadi trandafiri rosii
Pe mormântul meu.

Dar n-am ajuns acolo
Clipa aceea încă nu ma ajuns
Şi după ce iubesc…
Sper să trăiesc.

De mult clipe au trecut
Şi un vis mi s-au parut
Un vis închis in pelin
“Cum vor fii oare anii ce vin?

Nu mă uita

Iubeşte ce-ţi place
Nu am nimic cu tine
Dar te rog un singur lucru
Nu uita de mine.

Ştiu că va fi greu
Mult eu voi lipsi
Dar ştiu ce tu poţi face
Gândeşte-te la mine
Înainte de-adormi.

Nu ştiu ce va fi cu mine
Acolo unde voi sta
Voi fi doar departe
De prietena mea…

Scriu acestea printre lacrimi
Căci nu ştiu unde m-or duce
Vreau în veci,aduţi aminte
De multe momente petrecute

Dacă voi fi purtată
Peste reci morminte
Să ştii că-mi plac crinii
Şi aducerile aminte.

Gândiţi-vă ce veţi face
Când mă veţi revedea
Câte lucruri noi vom face
Cu prietena mea.

Din aceste rânduri
Strecurat printre cuvinte
Rămâne tristul meu:
Nu mă uita printre morminte.

Vreau

Vreau să zâmbesc
Să mă trezesc dimineaţa
Să dispară ceaţa,
Să uit  ce e durerea
Suferinţa,neplăcerea,
Să am vise împlinite
Să uit amagirile distruse
Vreau să traiesc,
Să mă plimb printre flori
Să dansez în ploaie
De mii de ori,
Şi noaptea afară,
Să nu-mi fie teamă
Vreau să simt bucuria
Fericirea implinirea,
Să uit tristeţea,
Plânsul si murirea
Vreau să-mi construiesc o casă
Să fie a mea…
Sa o împart cu mama
Da,vreau s-o vad pe mama
Căci tânjesc de ani de zile..
Da, vreau să zâmbesc
Şi cu ai mei prieteni
Într-una să povestesc
Da vreau lui Iehova
Veşnic să-I slujesc
Începând de-acum
Numele să-I vestesc

Lipsesti

Când prin trecut eu trec
Îmi amintesc că îmi lipseşti
Că nu ştiu multe despre tine
Te rog,mama să mă ierţi
Nici nu ştii cât îmi lipseşti.

Te rog sa mă ierţi,
Că nu ştiu a tale poveşti
Că nu ştiu chipul tău cum e
Decât din poziţii vechi.

Te rog să mă ierţi,
Că n-am scris despre tine
Decât că tu lipseşti
Şi paşii tăi aud încet

Te rog,mama să mă ierţi
Când uitam mormantul tău
Când treceam pe lângă el
Neştiind c-adormi în el.

Te rog,mama sa mă ierţi
De puţinul timp
Trăit cu tine….
Te rog,mama sa mă ierţi
Dar nici nu ştii cât îmi lipseşti..

Amintiri

Pun amintiri pe foaie
Timpul se opreşte
Rănile încă dor
Şi a ta poză…
Nici acum nu vorbeşte.

Ai încetat să fii
Şi ei au spus despre tine
Că ţărână devii.
Mă uitam la tine
Şi în groapă încetul
Te adânceai.
Şi cum tu te duceai
În plânset unii au izbucnit
Te cereau înapoi
Încă un an sau doi.
Să fii din nou cu noi
Dar pământul tot te acoperea
Şi în jur mulţimea se mira
Eu te priveam adânc
Şi tăceam,deşi înăuntru muream

A trecut un deceniu şi un pic
Decând ai trecut in ceea
Ce înseamnă a nu fii
Printre cei vii.
De când te priveam
Cum te stingeai
Cum te adânceai
Cum mureai
Nu mai erai…


Mama

Glas dulce şi uşor
Ce-mi alină visele cu dor
Glas dulce dispărut de mult
Voce tremurată,moartă

Ai plecat mamă,şi-ai lasat
În urmă trei fraţi şi tatăl supărat
Lângă care cu trudă şi nevoi
Ai avut mamă grijă de noi

 Stau şi plang,şi blestem boala
 De ce a luat-o pe mama?
Strig la ea,dar nu aude
Sub recea piatră,ea se ascunde

Chip dulce,mi-e dor de tine
Chip dulce,furat de metrii de pământ
Voce suavă,stinsă,de ani de zile
Dacă ai ştii ca mi-e dor de tine,ai veni la mine

Ploaia

Ploaie ce ne-ai acoperit iubirea
Ne-ai făcut să tremure privirea
Tu ploaie,ce ne-ai acoperit în zori
Cu ale tale lacrimi,petale de flori.

Ne-ai ţinut ascunşi
În ale tale lacrimi reci…
Ne-ai purtat pe zeci de flori
Tu ploaie,iubire călător.

Iubirea ţine-o veşnicie.
Cu ploaia împletindu-se
În lacrimi reci se-ascund iubiri,
Lacrimi de ploaie,veşnice iubiri.

Noapte

Incă o poezie
Scriu
Nu pot să adorm
Noaptea e placută
Dar eu n-am somn
Casc,
Sunt obosită
Dar nu pot dormi
Stau şi şcriu
Poezii,
Îmi fac o cafea
Acum,
Nu vreau sa dorm
Ştii?
Vreau să zbor
Îmi fumez visele
Şi totul
Este scrum
Îmi retrag..
Amintirile,
Pornesc…
Pe un nou drum.
Sună telefonul
Nu vreau
Să raspund!
Casc,
Am obosit
Tot ce simt
E un spaţiu vid.
Ridic telefonul
Tu erai!
Mă cuprinde
O raceală
Îmi amintesc,,
Cum zambeai
Casc,
Am obosit,,
Telefonul sa-l ridic
Mi se face dor
Cumplit de tine
De ce nu suni?
Acum,
Astept un semn
Unul de la tine
Mi se face dor..
Dor de tine..

De ce

De ce te uiţi la mine,
Cu ochii reci si goi?
De ce ţi-e teamă?
Ce urmează?
În această zi de vară.
De ce te uiţi la mine
Privirea ta e goală..
Îmi umple privirea
De spaţiul rece şi gol
Dintre noi,,,
Azi soarele puţin zâmbeşte
Şi privirea ta nu străluceşte…
Oare soarele îţi săruta privirea?
Şi ţi se năştea sclipirea…
Oare acum că e înnorat
Îmi vei destăinui,ce e adevărat?
De ce a ta iubire….
Ai îngropat?
De ce te uiţi la mine
Când ochii tăi sunt goi
De ce mă umpli de lacrimi
Mă faci să cred,
Că nu mai suntem doi…
De ce dai vina pe soare…
Când acesta dispare…?
De ce îngropi iubirea?
Iubirea ce nu moare…
Tu plagă a suferinţei
Ce te întinzi sub soare
Tu laşi totul gol
Şi timpul nu mai trece….
Prin infinitul spaţiu gol
De ce te uiţi la mine
Cu privirea ta cea goală
De ce ucizi iubirea,,,
Ce spuneai că n-o să moară?

Daca as fi

Dacă aş fi,un gând
 Aş sta cu tine mereu.
Dacă aş fi un zâmbet
Aş fi zâmbetul tău.

Dacă aş fi un cuvânt,
Te-aş face să mă rostesti mereu.
Dacă aş fii aerul tău,
Aş stii că sunt cu tine mereu

Dacă aş fi o lacrimă,
Aş fi lacrima ta...
Dacă aş fi o floare..
M-ai ţine la piept oare???

24 mai 2011

Simt

Te simt aici,
Te simt aproape
În fiecare rând
În fiecare carte…

Te simt în fiecare nor
În fiecare rază…
Te simt în fiecare zi
Te simt ca în deşert o oază

Simt că eşti alături de mine
Deşi tu o crezi pe ea
Simt că vrei tot ce e bine
Deşi,doare aşa..

Simt că ai fost cândva
Că ai fi avut o parte
Ceva ce sigur vei citi
În această carte

Simt că şi pe tin’ te doare
Simt,nu mi se pare
Deşi ai reacţionat aşa..
Nu-ţi port pică,ai fi meritat ceva…

Simt că eşti aici
Deşi tu ai plecat
Simt că inima tremură
Ştie că e adevărat



Testament

Voi lăsa iubire
Veşnicei ape
Ce va presăra în toate
Picuri de dreptate.

Voi lasa urme de talpi
Pe nisipul,ce mi-a imparţit iubirea
Şi visele împlinite
Ce m-au facut să râd
Le voi da mării
Să le asculte toţi
Prieteni mei visătorii

Voi lăsa privirea
Stâncilor din ape
Trecătorii să privească
Ochii,din adâncul unei ape.

Voi atinge ultima data
Norii din înaltul cer
Şi ploaia avea să cadă
Peste cei ce o cer.

Voi zâmbi către munţi
Şi ei vor păstra
Vor cânta-n fiecare zi
În amintirea mea

Şi sufletul,trupul meu
Voi,dragii mei
Îl veţi îngropa-n pământ
Sub straturi de crin in vânt
Nu vreau multe lucruri
Atunci când voi pleca
Căci atunci când mă voi întoarce
Nu vi le pot inapoia.

Pasarea Phoenix

Murisem din iubire
Ardeam în neştire
Tu mă priveai cum ardeam
Mă priveai cum mă stingeam
Mă priveai cum nu puteam
Încet,încet ardeam
Din mine,rămăsese cenuşa
Cenuşa unei puternice iubiri
Şi amintirea focului
Ce mă ardea sub ale tale priviri
Ţi-ai zis că s-a terminat
Când din mine cenuşa a ramas
Şi tu în uitare,cenuşa-mi ai aruncat
Dar din durere eu am primit putere
Şi din cenuşa m-am ridicat
Ca pasarea Phoenix am reacţionat
Cenuşa e ca o amintire
O amintire,în care am ars o iubire
Tu te miri,mă vezi dansând
Mă vezi paşind,mă vezi renascând
Pasarea phoenix din mine m-a ajutat
Şi din cenuşa în care m-ai lasat
Am avut putere,m-am ridicat

Muza

Şi acum în miez de noapte
Imediat după minutul sapte,
Deja litere îmi par că fug
Poate le e somn,dar eu adun
Îmi caut muza adormită,
Într-un colţ de pat,stă pitită
Se-aseamănă cu-o umbră
Învelită-n raze de soare
O privire să-i adaugi
Şi deja te doare,
Căci muza îmi şoptea să scriu
Să scriu despre ceva pustiu
Despre o nevoie,o dorinţa
Despre ceva pierdut,ispită
Ceva ce doare,alteori doar pare
Ceva-nrudit cu suferinţa
Dar la pol opus cu necredinţa
Mă-ndemna să scriu despre iubire
Despre sentiment,despre trăire
De voci ce se-auzeau în beznă
De umbre ce mişunau în treacăt
De zâmbete-ngropate de venin
De prieteni ce pleacă şi vin
Despre-al meu trecut,uitând
Că fiecare pas mă doare
Fiecare aruncat in uitare
Şi muza mea şi acum mai uită
Că eu sunt doar o fiinţă
Că eu iubesc şi uit când trece
Că mă ridic şi cad,alerg şi trag
Că greşesc,mă-mpiedic,încerc iar
Că evit să mai privesc,
Sufletele,ce înca le iubesc
Că uneori lucruri dor,
Iar alteori se pare
Că tot ce vrea să mă doboare
Nu ştie,mă face mai tare
Mă face să-nvaţ a alege
Un prieten,din suflete viclene
Muza mea îmi dă,fărâme de soare
Iar eu le dăruiesc,iubirii viitoare
Muza mea nu-i plictisită
Minutul douazecisipatru
Mă gaseşte,aşa obosită
Acum ea radiază şi dansează
C-am scris despre ea o poezie
Că din sentiment am scris o mie
Şi cum să gasesc de altfel,
Sfârşitul pentru poezie...
Nu scriu ca Eminescu
Versuri,şi versuri o mie.

Teama

Teama amestecată
Cu dorinţa de-a muri
Mă fac să cred,
Că este o lume de morţi vii


Teama amestecată
Cu iubirea de-a zbura
Vai,ce lume nebună
Când mai cade câte-o stea.


Teama amestecată
Cu dorinţa de-a iubi
Suferinţa îi este soră
Şi nu toţi pot suferi..


Teama amestecată
Cu nevoia de-a simţi
Vai,câtă durere
Poate omul simţi!


Teama amestecată
Cu dorinţa de-a vedea
Vai,câtă nevoie
Au orbii,de lumina sa!


Teama amestecată
Cu dorinţa de a trăi
Ei respiră,şi iubesc
O singura zi...

Ganduri..

Când des citim în amintiri
Lucruri ce-am făcut cândva
În al nost'trecut găsim
Tot ce ne descria cândva
Răsfoind în amintiri
Iată,iată că găsim
Şi regrete,şi sublim
Şi zâmbete şi vin
Şi chicoteli şi plâns
Şi regret şi surâs
Şi tot ce-avem,noi unii
Punem pe hârtie
Amintiri de vis,trecute
Amintiri,renăscute
Punem pe hârtie
Tot ce noi simţim
Şi unii ne citesc
Cu sufletul plin,
Ne citesc viaţa
Printre rânduri.
Alţii din ei îşi fac
Mii şi mii de gânduri,
Ne critică în sine
Că iubim, prea mult.
Alţii îşi doresc iubirea,
Căci alături au,
Un suflet prefăcut.
Unii nu-nţeleg menirea
Ce slovele o au,
Şi cred ei pur şi simplu
Că alta de a exista nu au.
Dar nu-nţeleg ei viaţa
Pusă pe hârtie,
Pictată-n lacrimi
Şi miros de iasomie
Gânduri scrise-n noapte
Când orele sunt albe
Gânduri scrise-afară
Pe bănci,în primăvară
Amintiri din acea toamnă.
Nu-nţeleg ei versul
Scris pentru-o iubire
Când muza e durerea
Şi în gând,minuni o mie
Dar nu-nţeleg ei sensul
Din această poezie
Pentru unii  înseamnă,
Doar cuvinte,pe hârtie