Muza

Şi acum în miez de noapte
Imediat după minutul sapte,
Deja litere îmi par că fug
Poate le e somn,dar eu adun
Îmi caut muza adormită,
Într-un colţ de pat,stă pitită
Se-aseamănă cu-o umbră
Învelită-n raze de soare
O privire să-i adaugi
Şi deja te doare,
Căci muza îmi şoptea să scriu
Să scriu despre ceva pustiu
Despre o nevoie,o dorinţa
Despre ceva pierdut,ispită
Ceva ce doare,alteori doar pare
Ceva-nrudit cu suferinţa
Dar la pol opus cu necredinţa
Mă-ndemna să scriu despre iubire
Despre sentiment,despre trăire
De voci ce se-auzeau în beznă
De umbre ce mişunau în treacăt
De zâmbete-ngropate de venin
De prieteni ce pleacă şi vin
Despre-al meu trecut,uitând
Că fiecare pas mă doare
Fiecare aruncat in uitare
Şi muza mea şi acum mai uită
Că eu sunt doar o fiinţă
Că eu iubesc şi uit când trece
Că mă ridic şi cad,alerg şi trag
Că greşesc,mă-mpiedic,încerc iar
Că evit să mai privesc,
Sufletele,ce înca le iubesc
Că uneori lucruri dor,
Iar alteori se pare
Că tot ce vrea să mă doboare
Nu ştie,mă face mai tare
Mă face să-nvaţ a alege
Un prieten,din suflete viclene
Muza mea îmi dă,fărâme de soare
Iar eu le dăruiesc,iubirii viitoare
Muza mea nu-i plictisită
Minutul douazecisipatru
Mă gaseşte,aşa obosită
Acum ea radiază şi dansează
C-am scris despre ea o poezie
Că din sentiment am scris o mie
Şi cum să gasesc de altfel,
Sfârşitul pentru poezie...
Nu scriu ca Eminescu
Versuri,şi versuri o mie.