Poate nu atât...ca înainte
Îmi apari în vis, în vers
Putin cât să te pot prinde.
Sau mă prefac că ești
Îmi închipui că te-ating.
Te spulberi, ești un abur
Fug...nu pot sa te prind.
Ma gândesc la tine des
La ce mi-ai spune, ce ai ști
Din caiete vechi, ascunse
Scormonesc în rânduri...poezii.
M-ai ajuta să înțeleg
Din experiența ta de viață.
Atâtea lucruri câte-nfrunt
Și când sunt fără speranța.
Ti-aș spune azi atâtea,
Ti-aș cere mii de sfaturi
De unde să te scot acum?
Din ce colț, de pe ce rafturi?
Când eram copil, țin minte
Te-aș fi scos din poze vechi
Speram că lacrimi șiroaie
Te făceau să-mi vorbești.
Dar nu te-au înviat cuvinte
N-au smuls vorbe...
Nu a fost ca in povesti.
Eu mă-ntreb de ani de zile
Tot de-atatia tu te odihnești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu