E golul cel pe care eu...
Nu-l voi umple niciodată!
Nu pentru că aș avea inimă de piatră.
Dar tu, mamă, știai cum să le faci,
Știai să iei în brațe, să iubești, să taci.
Grijă ai fi putut să ai...
De mine, de noi, de tot ce iubeai!
De-ai fi trăit acum, când ajungeam acasă,
Te găseam pe tine udând florile,
Ce-ar fi stat lângă fereastră.
Astfel să mă-ntreb n-ar fi trebuit...
Cum ar fi fost totul... de n-ai fi murit?
