E lipsa ta, mereu mereu,
E golul, cel pe care eu...
Nu-l voi umple niciodată!
Nu pentru c-aş avea..inimă de piatră.
Dar tu mamă,ştiai cum să le faci,
Ştiai să iei în braţe, să iubeşti, să taci.
Grijă ai fi putut să ai...
De mine, de tot ce iubeai!
De-ai fi trait acum...cand ajungeam acasă
Te găseam pe tine udând florile,
Ce-ar fi stat langă fereastră.
Astfel să mă-ntreb n-ar fi trebuit...
Cum ar fi fost totul...de n-ai fi murit?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu