Îmi încep scrisoarea...dragul meu,
Strigând întregii lumi că eu...
Că eu te am numai pe tine
Şi-mi vei sta în suflet cât luna are zile!
Chipul să mi-l vezi aş vrea,
Cum e pierdut în lipsa ta.
Şi reci braţe, ce nu cuprind nimic.
Că nu eşti tu, şi totu-i rece-ţi zic.
Să mă crezi aş vrea că-ţi spun
Ce sufletul dictează, şi rime adun.
Atunci când ochii-mi nu-i poţi privi,
Să citeşti în ei, cuvinte mii şi mii.
Ştii iubire, vorba-i adevarată...
Poţi desparte trupuri, dar inimi niciodată!
Cum e-al meu trup, departe de al tău,
Dar inima-i cu tine, şi va fi mereu mereu!
Scrisoarea nu se-ncheie,
Căci multe am de spus...
Dar pentru toate acestea,
Te chem cu mine la apus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu