Mamă...

Trec anii fără tine,

Așa rapid se duc...

Mi-e dor...nu știu de unde,

Din ce vis sa te apuc.

Aș intra'n străfundul minții 

În neanturile'nchise,

Sa te găsesc acolo poate

Impletindu-mi veselă codite.

Dar nu pot, și nu ajung

Ating doar frânturi de vise

Urme slabe am din tine

Și păpuși de timp atinse.

Nici piatra rece nu am mai vazut-o

De ani, căci sunt departe.

Și mi-e teama sa ma-ntorc, s-o vad...

Căci lacrimile se vor întoarce.

Am în mine doar speranța 

Sa ne revedem curând,

Știu sigur ca ma vei recunoaște

Deși ne-au separat ani și pământ.

Și-am sa te strâng în brate tare

Și-am să-ți prezint iubirea și copii.

E-o parte din lupta mea de zi cu zi.

Sa te simt...

Nu doar în străfundurile gândirii.

Iartă-mă

Copil blond cu ochi sinceri,
Iartă-mi te rog uitarea
ce te-arunca în abis.

A fost o vreme-n care
Te strigam cu glas răgușit,
O vreme... tânjeam sa te ating.

Și clipa de azi ma găsește trist
Cu tine - n mine,
în lanțuri prins.

Și ce sa fac acum?
Uite, m-au expus!
Ma arată, cu sufletul pe sus.

Ca sunt întruchiparea
Stâlpilor de gheață,
'Aisberg' îmi striga-n față.

Știi ca te-am căutat!
Știi ploile ce se lăsau
prea des pe acești obraji.

Ai dreptul sa tipi acum
Ai dreptul sa ceri,
sa mori în străfunduri înecat.

Ești obosit copil blond...
Cu ochii sinceri care nici acum
nu concep raul ce-l adun.

Știu ca te-am chemat,
Te-am alungat apoi,
Aruncându-te în noroi.

Te rog sa ma ierți!
Cu aceste ultime puteri...
ai dreptul orice să-mi ceri.

Vrei sa fii liber?
Vrei sa alergi în văzduh?
Vrei sa fi sclav...De neconceput.

Vrei sa te întorci în mine?
Când tu nici n-ai plecat.
Ești în lanțuri copile...neîncetat.

Iartă-mă...am pierdut cheia
Și-am vrut tiran sa par...
Dar sunt mai slaba decât tine
Ca un pahar de cristal.

Poate ai tu vreo cheie,
Poate lanțuri am eu...
Te țin strâns pe tine,
Asa a fost mereu.

M-ai elibera tu? Copile...
cu ochii verzi, și parul blond.
Sau hai sa ne contopim!
Lasă gându-ți... vagabond.

Hai sa ne îmbrățișam etern
chiar și în acest abis...
Hai sa ieșim împreună
Sa spunem c-am învins.

Suflet mic

Aveam ceva şi am pierdut

S-au rupt bucăți din mine

Şi eu m-am pierdut o dată

Cu viața ce a încetat în mine.

Visul n-a fost lung,

 Dar bucuria multă!

Totuşi, în aşa scurt timp

S-a dus tot, într-o secundă.

Deşi mic sufletul meu,

Măsurat in milimetrii

M-ai umplut cândva

De fericire...kilometrii.

Şi să ştiu acum că tu

N-ai sa mai vii niciodată,

Că n-am sa te cunosc

Suflet mic, azi fără viață...

În suflet mi se adânceşte rana

Că eşti primul, dar nu-mi vei spune 'mama'!

Toamnă în suflet...

Plouă azi și-n suflet și pe stradă
Iar frigul se împarte-anost..
Pe cer nu-i luna, nu sunt stele
Doar norii, ce a negru miros.
Câteva lacrimi reci, străzile spală
Domnește un aer curat,e toamnă!

E toamnă în suflet...pe stradă
Păsări lasă dâre pe cer,
Frunzele mor, natura adoarme
Ziua e scurta, secunde mai cer.
Mă cutremură gândul că totul moare,
As vrea macar, să-l pastrez pe soare.

Dar ploua azi pe stradă și în suflet
Cu lacrimi mari, de gheață și sare
E frig și-n suflet, și inima-ngheață
Înăuntrul meu, pot simți cum moare.
Sau ruginește doar, ca frunzele de-afară
Noastalgie-i iar...în mine-i toamnă!

E toamnă pe stradă, în suflet
E gol, cu-n aer trist...
Inima parcă mai rar pulsează.
Știu, are nevoie de-un vis.
O speranță să-i dau,ruptă din soare
Inimă, să-mi bați în continuare!

In noapte

Arde sufletul sub lună,
Norii, nu's să-l plângă...
Iar stelele își pierd strălucirea
Cad...li se duce nemurirea!

Nici luna n-are raze,
Gemetu-i să-l mângâie...
Îi cântă doar greierii
Și îi pare că-l huiduie.

Și e mort în jur totul
Iar el arde-ntruna !
E singur și e pustiu
La distrus iubirea!

Eroul meu

Acum mai trece-un an
De când lipsa-ţi tot mă doare,
Unde eşti bunicul meu?
Azi vreau sfaturile tale!

La geam mă aşteptai sperând,
Că paşii-mi îndrept spre tine
Priveai pierdut spre stradă...
Eu nu eram...sau treceam în grabă.

Pe umeri mă ţineai râzând
Spuneai poveşti din tinereţe.
Iar când mama a murit,
Nu te-ai plâns de bătrâneţe.

Grijă mi-ai purtat pân' am crescut!
Iartă-mă că am uitat câte-ai pierdut.
Să mă ierţi aş vrea şi pentru lacrimi
Des uitam c-aveai atâtea sarcini.

Mi-amintesc de paşi-ţi obosiţi
Ce-i târâiai pe cărare...
Şi cum să uit că de-atâtea ori
Mă-nvatai să fac mâncare.

S-a rupt ceva din mine
Când te-am văzut căzând,
Erai la mine-n braţe...
Pulsu-ţi era slab, te priveam plângând.

Răguşit strigam dup-ajutoare
Ai reuşit eroul meu...
Te puseseşi pe picioare.

Iartă-mă, nu mi-am ţinut cuvântul...
Port vina în suflet, neagră că pământul!
Promisesem c-am să fiu la tine
Să te mai văd odată...
N-am venit şi ai plecat...
Respirând ultima dată.

Mai trece-un an eroul meu
Şi eu te am în suflet
Îţi port povetile mereu,
Şi la ele cuget.

Tablou...

Imi zambesc din pereti chipuri straine
Ei ziceau ca ma cunosc de ani de zile...
Ziceau...ca le-a pierit si glasul
Au fugit si mi-au ucis umbra si pasul.

Parca nu vreau sa recunosc pe nimeni
Ma privesc rar, zambesc soptind 'straine'
Tacerea lor nu inceteaza,
Cuvinte n-au, desert fara oaza.

Se lovesc si azi ecouri de pupile
Cate lacrimi au curs, si vorbe de bine.
Singuratatea m-a ales inchizandu-ma de mine
Tot ma caut, ma gasesc, ma pierd in rime.

Seara....

E alta noapte scursa-n calendar
Apas clanta usii, stiu...in zadar.
Si chiar de-as bate sau as striga
In zadar e totul, n-ar raspunde nimenea.

Chiar si cheia se apasa-n broasca
Scartaie usa, iar ecou-i o napasta.
Caci peretii-s goi, camera-i goala
E azi...a nu stiu cata oara.

Pasii grei si obositi se taraie catre fereastra
Decor sumbru, negru...draperia-i trasa.
E o liniste surda, ce peretii-mi loveste
Doamne ia-mi auzul, sau macar vorbeste...

Si patul azi e atat de rece
Nu am alte brate, el...lipseste!
Nici nu exista, nici nu vrea s-apara.
E liniste si camera-i goala.

Doamne ia-mi pulsul, lasa-ma s-adorm
Sa am cel mai lung, si dulce somn.
Sau da-mi un suflet bun sa ma-ntregeasca
Caci singuratatea-i moarte sufleteasca.