Inceputul...

Ai apărut într-o zi în care
Sufletu-mi, n-avea nicio stare.
Nu simţea nici ură,nici iubire,
Trăia prezentul îngropând,
Tot,ce-ar fi fost amintire.
Goală era şi inima purtată,
Nu primea pe nimeni..ca şi sigilată.
Dar,când am privit atent în ea
Nu ştiu când şi cum,intraseşi tu deja!
Cuibărit în colţ,umpleai cu raze de speranţe,
Şi uşa am închis-o,găsindu-te pe tine,
Să nu mai poţi ieşi,cât pământul are zile.
Eşti captiv acum,şi cheia-i aruncată
Am topit-o spunând sigur,
Că uşa-i de acum blocată.

E o inimă învăluită-n tine,
Şi eşti doar tu în ea!
Defapt,tu ştii mai bine...
Căci demult e doar a ta!