Te caut

Te caut iarna

Ca frigul s-alung

Te caut cu lacrimi îngheţate

Din tot cerul nu-mi ajung.

Te caut cu zâmbetu-n buzunar

L-am desenat pentru tine

Şi-am să-l port cand temeri dispar

Mai exact cand te voi gasi iar.

Te caut iarna târziu

În parc,pe banci nu ştiu.

Te caut pe străzile pustiite

Cu mâinile atât de obosite

Te caut cu inima tresăltând

Şi ochii,mereu visând

Te caut de vreme multă

Căci glasul tău mă-ncantă

Şi-i duc lipsă multă,multă

Te caut tăcând.

Că nu o voi mai face

Mi-am spus plângând!

Că te voi lasa cu ea

Că nu te-aş mai deranja

Dar continui să te caut tacand

Te caut la mine renunţând

La viaţă,la tot ce-i pe pamant

Te caut iarna târziu

Pe-acest drum prea des pustiu.

Nu ştiu unde te-aş putea găsi

Nu cred că va mai fi o zi

Dar te caut cu inima sperând

Că-mi voi purta zâmbetul

Din suflet renăscând.

Fantomă...

Fantomă din trecut,
Parfumul tău, mă bântuie ..
Inima-mi bate-ncet
Și mintea-mi te huiduie.

Te-ntorci să-mi curgi prin vene
Dar eu te alung mereu.
Amintiri îmi dau migrene
Și minciuni senzație de rău.

În ochii mei se oglindeste
Încă egoismul tău...
Și urmele nehotărârii tale
Dintre-a iubi și-a face rău.

Dac-ai înțeles sau nu mesajul
Ce ochii ți-l transmiteau mereu,
Astăzi prea puțin contează
Sau chiar deloc, să zic și eu.

Și încă nu cunosc însemnătatea.
Atâtor repetate umiliri.
Îmi spun că ești și vei rămâne
Tu, "victima" falselor iubiri.

Singuratate

Mă macină singurătatea
Precum rugina, fierul...
Mă loveşte liniştea-n tâmple
Precum şina obosită,ce-o loveşte trenul.

Sunt precum luna,
când stelele se prind în nori.
Când ea urlă în noapte,
Şi se frânge în zori.

Precum curcubeul
Ce răsare uneori,
Ce străluceşte-o clipă
Dispărând nicăieri..în nori.

Sunt un grăunte de pământ,
Ratăcit pe-o plajă goală...
Mă-nconjoară fire de nisip,
Totul e frumos şi fin, numai eu o boală!

Am devenit un spic de grâu,
În urma secerătorului căzut.
Călcat în picioare,
De cel mândru, ce că-s firavă, n-a văzut!

Sunt un picur de apă,
Ce de lut se striveşte...
Cât timp să mai treacă?
Căci acest soare mă topeşte!

Sunt petala ofilită,
Ce florăreasa o rupe scurt.
Sunt frunza ruginită,
Ce-i purtată, tot înspre sud.

Sunt fiecare literă, fiece cuvânt
Din toate versurile
Ce le scriu rând cu rând.
Sunt..căci aici mă las pe mine
Mă frâng în bucăţi,
Picur sânge, le fixez in rime.

Mormant

Mi-am rezamat genunchii

De bordura rece...

Cu lacrimi zgariind,

Marmura-nghetata.

Este azi..este o alta data!

De-as avea putere

Te-as cipli din lut...

Te-as reface din tarana

Sa te am ca la-nceput.

Dar putere n-am

Nici sa scormonesc,

Pamantul ce te tine

De paise` ani de zile.

Si de-as putea,

Te-as gasi pumn de tarana...

Si m-ar injunghia-n inima.

Dar imi esti mama...

Chiar de te-ai intors `napoi,

Inapoi la starea de lut inchis....

Fara suflare, fara vis!

Pe-al tau mormant,

Mi-apar ghioceii...

Un semn al primaverii!

Si azi din nou am cules,

Si-am inteles...

Un nou inceput,

Din nou am fara tine.

Cum am defapt...de ani de zile.

In mare

Sunt prinsa-ntre alge,
Iar coralii-mi sunt perne.
E gol de viata aici...
E gol si rece.

Deseori simt un curent ce trece
Deasupra-mi lasand dare,
In nuante de sange.

Si-s aici incatusata-n verde,
Oricat m-as zbate...
Nimeni nu vede!

Poate m-au dat disparuta,
Poate n-au indraznit, s-observe,
Ca prezenta-mi din terestru, se pierde.

Singuratatea de aici,
Ma macina-ntruna
Caci cerului meu...
Ii lipeste chiar si luna.

Aud doar sunete stranii,
Venind dintr-un ecou de apa.
Ele n-au directie....
Ele vin si pleaca!

De-as vedea in fata,
Macar de-o privire...
Dar nu stiu de-i ceata,
Sau inceput de orbire.

Incep sa-mi lipseasca simturi,
Si nu-i vreo poezie.
Simt ca plutesc departe...
Desi-s incatusata, de-o vesnicie!

Amintiri se napustesc rapid.
Si-mi amintesc de multe...
Odata, pasisem orbeste 'nainte.
Cazand in aceasta mare,
Acum stiu de ce...
Nu trebuia sa m-apropii, cu atata nepasare!

Candva, m-am inecat in mare!

M-am nascut in haos

M-am nascut in haos,
In lumea ce vorbeste-n mii de limbi.
In dialectele create,
Din vina mandrei omeniri.

M-am nascut in haos,
Auzind cuvinte-amare,
Nestiind rostu-mi sa rostesc,
Decat sunete zdranganitoare.

M-am nascut in haos,
Cu ochii-nchisi spre rau.
Purtand lentile rozalii,
Pan' la margine de hau.

M-am nascut in haos,
Nestiind de rau sa fug.
Intorcand spatele prea des,
Unui sfat mai bun.

M-am nascut in haos,
Dar continui sa traiesc.
In aceiasi lume multilingva,
In acelasi haos lumesc.

M-am nascut in haos,
Si asta invat sa traiesc.
Caci juru-mi e plin de plante,
Ce prea des otravesc.

M-am nascut in haos,
Dar acum stiu sa vorbesc.
Dar in zadar, caci impotriva
Haosului, nu stiu o vorba sa rostesc.

M-am nascut in haos,
Acum nouaspe' ani jumate.
Si inca cred, c-am sa pot,
Candva, sa am dreptate.

M-am nascut in haos,
Dar n-am sa mor asa.
Stiu ca-n lumea asta nebuna,
Dreptatea-i nemuritoare stea.