Dans in ploaie

Şi da,nu mi-am învăţat sufletul să cânte

Decât în dansuri,sub nesecate ploi

Atunci când picuri cad,şi zâmbete se-nalţă

Când e prea cald,când frigu se-aruncă-n balanţă.

Nu mai simt nimic,decât picuri ce cad pe faţă.

Şi da,nu mi-am învăţat zâmbetul s-apară

Decât la căldura,ce-l scoate din frigul de-odinioară.

Să ştii că inima-mi bate în ritm alert,pierdut

În coaja ei de gheaţă,încălzită la fiecare-nceput.

Şi obişnuită cu răceală-n piept...

Urlă după căldura,cunoscută ca şi concept.

Mi-am învăţat colţul gurii să se-ntindă

Şi braţele,ce-i mai cald să cuprindă.

Ce mic e înaltul cerului,atunci când plouă

Râde sufletul,căci îl dezgheaţă-n picuri de rouă.

Da...şi ochii-mi ştiu să zâmbească,să râdă,să sclipească

Şi mai presus de orice-naltă uimire...ştiu să iubească