Inima

Îmi ţin inima-n mână
Cum bate,o privesc
Dupa-atâtea furtuni
Ea încă răzbate,
Eu încă trăiesc.
O aud cu ţipă:
"Ajung până mâine,poate!"
O văd ! E împărţită!
Şi pe alocuri e cârpită.
Văd urme de ace...
Ştiu acum de ce
Câteodată,mai tace.
Iar ritmul ei e ciudat...
Uneori o ia la goană,
Alteori parcă zace-n pat.
Şi nu ştiu dacă e tare,
Dacă e sau doar pare mare
Îi văd pulsul gâfâind
Dar o privesc zâmbind...
Ea nu  vrea să renunţe
Mai are stopuri să înfrunte...
Ea se-ambiţionează,ea înaintează
Are palpitaţii,apoi încetineşte
Iar în ritmul ăsta,traieşte
Acum că o privesc cum bate
Pot să-i mulţumesc....
Privind luturi de puls abandonate
Eu totuşi trăiesc...