Oglinda

Într-o oglindă spartă

Mă privesc…

Şi mă întreb:

Oare eu sunt?

Oare eu zâmbesc?

Din oglindă un chip

Îmi zâmbeşte…

Nu ştiu cine e

Mă înebuneşte.

Între cioburi,

Mă rătăcesc.

Mă întreb

Oare eu zâmbesc?

Oglinda mă desparte

Nu mă recunosc

Cine este chipul

Ce-mi stă în faţă

Totul devine anost.

Şi mă întreb

Are rost?

Ce rost are

Să mă privesc

Când în oglinzi  sparte

Fals zâmbesc.