Cine eşti

De ce scriu despre tine

Cine eşti,de unde vii...spune

De ce îţi scriu în după-masă

Privind crinii ofiliţi în glastră

Şi mâna-mi tremură la gândul

Că voi scrie rânduri,rânduri…

Ochii-mi se-nchid de oboseală

Dar tresar şi scriu rânduri iară

Şi simt că mă sufoc,anost

Să mă gândesc,nu are rost

Tu eşti acolo,undeva ascuns

Devin priviri de nepătruns

Şi ochi-mi se închid din nou.

Dar furtuna îi da muzei

Iarăşi un glas nou

Şi iar tresar zâmbind

Gândind c-acestea vei citi

Dar înainte spune’mi umbră

Cine eşti?De unde vi?

Din vina ta,rescriu poezii.

O mare

Era o mare-adâncă
Ce ma cuprins uşor
Fix atunci când
Încercam sa zbor.

Adâncul negru
Cufundat in abis
Mă face sa simt
Tot ce am de scris

Ce lipsit de viata
E locul ce m-atrage
E liniste,e surd
Ma inec in mare.

Ce departe's norii
Îl fugaresc pe Soare
Mă uit în jur,mă tem
Distanţa-i aşa mare.

Clipiri de pleope
Devin ecou,subţire
Nu clipesc,mă tem
S-apara vreo simţire

Ciudat devine totul
Furtuni se nasc,anost
Lupt să-mi schimb locul
Dar ştiu,ca n-are rost.

Mai adânc in mare
Locu-mi regasesc
Mă pastrez departe
De-acest haos lumesc

Mi-as dori

Mi-aş dori un vis
Şi creioane colorate
Să-mi pastrez iluziile
În culori pastelate.

Mi-aş dori o mare
O stea şi-un soare
Mi-aş dori o secunda
Să-nvaţ să zbor
Să n-am nevoie...
De vre-un planor..

Mi-aş dori un zâmbet
Unu-adevarat....
Să-ntâlnesc persoana
Ce să-l vadă neîncetat,

Mi-aş dori o licarire
Ruptă dintr-o raza...
Mi-aş dori un nor
Şi o lacrimă de ploaie
Iar cu ea sa ud,
Acele clipe trecătoare.

Nişte crini frumoşi
Plantaţi într-o grădină
Şi mângiâaţi mereu,
De-a soarelui lumină...
Mi-aş dori în plus
O amintire de pluş
Şi o pernă ţesuta-n vise
Pe care s-adorm..
Fără temeri pretinse..

Mi-aş dori să înflorească
Un crin,lângă fereastră
Să pot păstra ca amintire
Din ceea ce numeam copilărie

A nu stiu cata oara

E a nu ştiu câta oară
Când crini înfloresc
Şi la mormîntu-ţi mamă
De aici,privesc.

E a nu ştiu câta oară
Când poze vechi găsesc
Şi chipul tău,iubită mamă
În amintiri pictez

E a nu ştiu câta oară
Când la mormînt compun
Versuri despre tine
Şi-al meu drum..

E a nu ştiu câta oară
Când crinu-ţi înfloreşte
Dar tu nu eşti aici
Să vii,să-mi dai de veste

E a nu ştiu câta oară
Când mâna-mi tremură la gândul
C-au trecut şi că vor trece
Fără tine,ani de-a rândul

E a nu ştiu câta oară
Când ochii îi închid
Sperând că-i voi deschide
Şi voi fi din nou copil

E a nu ştiu câta oară
Când,de acestea-mi amintesc
Şi din vise mamă
Te scot,te imbrăţisez

E a nu ştiu câta oară
Când încet mă-ncurajez
Ca-nviitorul ce-i aproape
Plângând,ai să ma-nbrăţişezi.

Ultim vers

Eşti aşa departe
Rost n-are să-ţi mai scriu
Simte te rog aceste versuri
Pâna nu e prea tarziu
E  ultimul vers,pentru tine
El gâfâie-n agonie
Ştie că-i din suflet
Şi îi pare rău să moară
Dar în cursa asta
Încotro alerg?
Mereu una,mereu alta
Nu te inţeleg.
E ultimul vers
Din amintiri cu tine
De pe ruginite bănci
Acele parcuri,înghiţite
De uitare,aruncate
Şi în tablouri pictate.
Un ultim vers,cu tine
Arunc o ultimă privire
Ştii?ce scriu eu azi,
Nu mai doare...
Sunt nişte versuri ce scriu
Ca din acea stare.
Acum tu nu mai spune
Că la tine n-am ţinut,
Ba da,dar a trecut..
Şi nu că vina mea ar fi,
Dar ştii?era o zi...
Şi ce amintiri,rămân vii
Nu mai pot continua aşa,
Aceste versuri mor,
Şi se scurge acest dor,
Şi ultimul vers,se apropie
Şi ajunge la sfârşit...
În amintiri îţi urez..
Bun venit!!

A trecut

A mai trecut un an

A mai trecut o clipă

Şi toate acestea s-au dus

Spre,ceea ce ei numesc risipă.

Au trecut atatea

Câte doruri si cât chin

Când visele mele

Erau blocate-n Frunze de pelin

Şi durea atât de tare

Şi clipa tot trecea

Visele mă părăseau

Şi rămâneam în agonia mea.

Toate visele ar trece

Dacă clipele ar sta

Dar pelinul e amar

Şi nu cade ca o stea

Dacă visele mele

S-ar deschide-n zori

Ar umple ţara de culori

Şi câmpia de flori.

Dar un vis rămâne-n noapte

Ca o stea pe jumătate

Un vis neîmplinit

E greu de atins.

O furtuna au semănat

Anii când treceau

Ploua cu frunze de pelin

Îngopau anii ce vin..

Dar tace cerul

Când e senin

Se pregăteşte

Pentru clipele ce vin

Şi când anii vor trece

Şi alte clipe vor zbura

Veţi spune despre mine

“ Cine a fost ea ?”

Unii vor răspunde

Negativ,neştiutor

Deşi în  probleme

I-am ajutat de mii de ori.

Alţii vor răspunde…

Cu un zâmbet trist:

“Un poet a plecat din lume

Sperând că-n somn…

E mult  mai bine”

Ai mei prieteni şoptind vor spune

Că azi au scapat de un nimen’

Sau unora le va părea mai rau

Şi vor sadi trandafiri rosii

Pe mormântul meu.

Dar n-am ajuns acolo

Clipa aceea încă nu ma ajuns

Şi după ce iubesc…

Sper să trăiesc.

De mult clipe au trecut

Şi un vis mi s-au parut

Un vis închis in pelin

“Cum vor fii oare anii ce vin?”

Nu mă uita

Iubeşte ce-ţi place

Nu am nimic cu tine

Dar te rog un singur lucru

Nu uita de mine.

Ştiu că va fi greu

Mult eu voi lipsi

Dar ştiu ce tu poţi face

Gândeşte-te la mine

Înainte de-adormi.

Nu ştiu ce va fi cu mine

Acolo unde voi sta

Voi fi doar departe

De prietena mea…

Scriu acestea printre lacrimi

Căci nu ştiu unde m-or duce

Vreau în veci,aduţi aminte

De multe momente petrecute

Dacă voi fi purtată

Peste reci morminte

Să ştii că-mi plac crinii

Şi aducerile aminte.

Gândiţi-vă ce veţi face

Când mă veţi revedea

Câte lucruri noi vom face

Cu prietena mea.

Din aceste rânduri

Strecurat printre cuvinte

Rămâne tristul meu:

Nu mă uita printre morminte.