Învaţă-mă

Arată-mi te rog luna
De pe bolta neagră.
Învaţă-mă să-i cer,
În miez de zi s-apară.
Învaţă-mă să numar stele
Cu capul pe-al tău umar,
S-ajung la mii din ele
Să nu mă plictisesc să număr.
Arată-mi te rog marea
Să ne lovim de valuri
Sub talpi să simt nisipul
Să fie al nostru litoralul.
Arată-mi munţi să escaladez
Şi să plutim pe vârfuri,
Şi să-mi spui că nu visez
Când scriu rânduri,rânduri.
Învaţă-mă să dansez în ploaie
Să citesc în adâncul privirii tale
Învaţă-mă să mă cufund în flori
Hai! să formăm chipuri în nori.
Arată-mi cum să scriu pe soare,
Învaţă-mă să sculptez în raze
Învaţă-mă să plâng cu obraji uscaţi
Şi să le-arăt lumina,unor ochi întunecaţi.
Învaţă-mă să râd cum se cuvine
Să nu-mi fie teama de ceea ce vine.
Arată-mi cum să zâmbesc curat
Şi să cred mereu,pe cel nevinovat.
Învaţă-mă să mă încred în tine
Să-ţi fiu alături la rău,la bine.
Dar mai pe scurt,într-un final
Îndrăgosteste-mă de tine!

Tu,iubire

Ce vis te-a născut iubire?

Ce adiere te-a adus?

Mă îneci în amăgire…

Mă întorci spre apus.

Tu iubire,m-ameţeşti

În speranţe adânci,mă-neci

Eşti un sentiment..purtat

De valuri din ce în ce mai reci.

Tu iubire de-ai să pleci,

Uşa-mi să închid cu lacăt

Şi cheia pieirii o voi da…

Iar toţi vor uita…

Că ai trecut prin mintea mea.

Tu iubire,de mâine vei pleca

Şi fără tine,flori voi visa

Voi uita adierea ce te-aduse

Lăsând  amintiri distruse.

Inima

Îmi ţin inima-n mână
Cum bate,o privesc
Dupa-atâtea furtuni
Ea încă răzbate,
Eu încă trăiesc.
O aud cu ţipă:
"Ajung până mâine,poate!"
O văd ! E împărţită!
Şi pe alocuri e cârpită.
Văd urme de ace...
Ştiu acum de ce
Câteodată,mai tace.
Iar ritmul ei e ciudat...
Uneori o ia la goană,
Alteori parcă zace-n pat.
Şi nu ştiu dacă e tare,
Dacă e sau doar pare mare
Îi văd pulsul gâfâind
Dar o privesc zâmbind...
Ea nu  vrea să renunţe
Mai are stopuri să înfrunte...
Ea se-ambiţionează,

Ea înaintează,
Are palpitaţii,apoi încetineşte
Iar în ritmul acesta,trăiește 
Acum că o privesc cum bate
Pot să-i mulţumesc....
Privind luturi de puls abandonate
Eu totuşi trăiesc...

Lucruri simple

Lucruri simple,mă fac să zâmbesc,
Răsăritul,lângă cel pe care-l iubesc.
Vocea caldă,pe care-o aud
Pe care o-nregistrez,s-o ascult.
Un covrig împărţit în doi
Un dans în ploaie,suntem noi.

Lucruri simple,mă fac să zâmbesc
Soarele cald vara,pe care-l doresc
Plimbări,pe drumuri pustii
S-ascult glasul,apei zglobii!
Să formez chipuri în nori
Şi să-i număr din doi în doi.
Şi seara apusul să-l privesc
Cu-o prietenă,sau cu cel ce-l iubesc.
Să-mi oglindesc privirea-n apă
Şi să-l privesc pe cel ce-mi redă  viaţă.

Lucruri simple,mă regăsesc
Când plâng,când râd şi când iubesc.
Ce-i mai simplu,mereu am să-mi doresc
Şi ce am scump,să nu părăsesc.
Munţi să escaladez neîncetat
Şi stele să privesc,de nenumărat.
Sub copaci,să m-adăpostesc de soare
De-acele raze,uneori caniculare.
Să am prieteni,mereu aproape.
S-apeleze la mine,în miez de noapte.
Lucruri simple,deci vreau să trăiesc.
În tot ce am,când zâmbesc.

Natura...

Cerul azi şi-a schimbat culoarea
E mai roz,începe seara.
Şi vântul din nou bate
Îmi trece vântul pe la spate.
Cred că-i veselă natura,
Deşi dispare-ncet căldura.
Sălciile par că dansează,
Păsări cânta,ce urmează?
Evitând mormane de gunoaie
Ce sufocă,floare cu floare
Şi pet-uri ce plutesc pe Jiu
Ambalaje,şi nu mai ştiu,
Unde să mai crească buruieni?
Printre resturi,şi borcane cu gem...
De pungi de plastic,ghiocei se-agaţă,
Cred că vântul doar bate,
Şi copacii nu dansează
Iar păsările,ele se-alarmează,
Nori negri de fum
Zborul îl inceţoşează.
Şi ce greu respiră pinii
Nu mai au acelaşi verde
Pungi îi acoperă-n zbor
Şi aşa încet,ei mor.
Şi-o ieşire la grătar
Din neglijenţă, se transformă-n calvar.
În ritmul ăsta ne vom îngropa,
În propiile gunoaie, vom disparea!

Anii

Probabil şi tu vrei s-aduni
Din al tău trecut,doar anii mai buni
Probabil vrei să-i strângi
Vrei să nu-i uiţi,să-i plângi.
Dar deja,probabil îţi lipsesc
Şi-am să-ţi amintesc...
Anii când totul costa un leu
Nu ştiai de datorii,de greu
Anii când nu păreai stupid
Dacă alergai,doar s-atingi un zid
Şi-atunci chiar nu conta
Că prietenul tău,n-are ce mânca
Că el e diferit de tine,
Dimpotrivă,aşa iţi părea mai bine
Împărţeaţi un măr şi-o gumă
Şi la joacă eraţi tot împreună.
Anii când nu ştiai de tradare
Când orice nimic,ţi se părea mare
Şi nu ştiai sensu morţii
Ştiai doar,că aşa vom fi cu toţii
Anii când nu era greu să-ntrebi.
Şi parcă erau mai mulţi înţelepţi
Şi totul era mult prea mare
Te uitai în sus,s-ajungi la soare
Când auzeai că va ploua cu stele
Te gândeai că ai să culegi din ele
Anii când totul era aşa uşor
Când te jucai de-a munca
Şi erai un simplu vânzător
Şi nu era greu să râzi
Când începeai să cazi.
Te strigau ai tăi la masă
Dar tu nu auzeai
Se însera prea mult afară
Şi tu încă te jucai
Şi probabil îţi e dor
De vremea când totul era uşor
Şi poate ai mai vrea să trăieşti
O zi,ca şi copilul ce nu mai eşti
Şi poate ai vrea să reînvii
Amintiri şi fapte,copilării

Copilul

Şi-a fost plecat mult timp
Copilul ce zâmbea indiferent de anotimp
Şi acum vrea să se întoarcă
Să umple golul lăsat odată
Şi poate ea,va  fi fericită
Dar nu va mai fi la fel.
Nu mai crede în iubire,
Deci are un ţel.
Şi ochii ei tot vor ascunde
Acea tristeţe ce se-ntrepătrunde.
Şi-al ei zâmbet tot va masca,
Cum şi cât plângea cândva!
A ei privire tot va mângâia
Pietrele ude,pe care aţipea.
Dar copilul tot vrea să se-ntoarcă
Să fie cum era odata
O!Tu cititor pierdut
Cum era şi cum e,de nerecunoscut
Dar se va schimba,într-un final cândva
Nu vă spun eu,vă promite ea!
Şi să fie cum a fost,
Cu nişte răni în plus ce au un rost
Şi dacă ai s-o vezi zâmbind,
Pe strada cu prietenii glumind
Dacă în nori chipuri va forma
Atunci da,a redevenit ea!