Te caut

Te caut iarna

Ca frigul s-alung

Te caut cu lacrimi îngheţate

Din tot cerul nu-mi ajung.

Te caut cu zâmbetu-n buzunar

L-am desenat pentru tine

Şi-am să-l port cand temeri dispar

Mai exact cand te voi gasi iar.

Te caut iarna târziu

În parc,pe banci nu ştiu.

Te caut pe străzile pustiite

Cu mâinile atât de obosite

Te caut cu inima tresăltând

Şi ochii,mereu visând

Te caut de vreme multă

Căci glasul tău mă-ncantă

Şi-i duc lipsă multă,multă

Te caut tăcând.

Că nu o voi mai face

Mi-am spus plângând!

Că te voi lasa cu ea

Că nu te-aş mai deranja

Dar continui să te caut tacand

Te caut la mine renunţând

La viaţă,la tot ce-i pe pamant

Te caut iarna târziu

Pe-acest drum prea des pustiu.

Nu ştiu unde te-aş putea găsi

Nu cred că va mai fi o zi

Dar te caut cu inima sperând

Că-mi voi purta zâmbetul

Din suflet renăscând.

Fantomă...

Fantomă din trecut,
Parfumul tău, mă bântuie ..
Inima-mi bate-ncet
Și mintea-mi te huiduie.

Te-ntorci să-mi curgi prin vene
Dar eu te alung mereu.
Amintiri îmi dau migrene
Și minciuni senzație de rău.

În ochii mei se oglindeste
Încă egoismul tău...
Și urmele nehotărârii tale
Dintre-a iubi și-a face rău.

Dac-ai înțeles sau nu mesajul
Ce ochii ți-l transmiteau mereu,
Astăzi prea puțin contează
Sau chiar deloc, să zic și eu.

Și încă nu cunosc însemnătatea.
Atâtor repetate umiliri.
Îmi spun că ești și vei rămâne
Tu, "victima" falselor iubiri.

Singuratate

Mă macină singurătatea
Precum rugina, fierul...
Mă loveşte liniştea-n tâmple
Precum şina obosită,

ce-o lovește trenul.

Am devenit un spic de grâu,
În urma secerătorului...căzut.
Călcat în picioare,de mândria

Ce fragilitatea-mi nu a văzut.

Sunt petala ofilită,
Ce florăreasa o rupe scurt.
Sunt frunza ruginită,
Ce-i purtată, tot înspre sud.

Dar sunt și fiecare literă 

Atunci când mă frâng. 

Când le așez în rime 

Si sper să mă-ncânt.

Când rup bucăţi sperând,

Singurătatea să alung. 

Sau să o prind, în rânduri reci 

Să o închid, să o ard în mine

Să devină umbra nopților goale

Martor al tăcerilor solitare.

Mormant

Mi-am rezamat genunchii

De bordura rece...

Cu lacrimi zgariind,

Marmura-nghetata.

Este azi..este o alta data!

De-as avea putere

Te-as cipli din lut...

Te-as reface din tarana

Sa te am ca la-nceput.

Dar putere n-am

Nici sa scormonesc,

Pamantul ce te tine

De paise` ani de zile.

Si de-as putea,

Te-as gasi pumn de tarana...

Si m-ar injunghia-n inima.

Dar imi esti mama...

Chiar de te-ai intors `napoi,

Inapoi la starea de lut inchis....

Fara suflare, fara vis!

Pe-al tau mormant,

Mi-apar ghioceii...

Un semn al primaverii!

Si azi din nou am cules,

Si-am inteles...

Un nou inceput,

Din nou am fara tine.

Cum am defapt...de ani de zile.

In mare

Sunt prinsă-ntre alge,
Iar coralii-mi sunt perne.
E gol de viață aici...
E gol și rece.

Deseori simt un curent ce trece
Deasupra-mi lasand dâre,
În nuanțe de sânge.

Aici sunt încătușată-n verde,
Oricât m-aș zbate...
Nimeni nu vede!

Poate m-au dat dispărută,
Poate n-au îndrăznit, s-observe,
Că prezența-mi din terestru, se pierde.

Singurătatea de aici,
Ma macinaă-ntruna

Căci cerului meu...
Îi lipește chiar și luna.

Aud doar sunete stranii,
Venind dintr-un ecou de apa.
Ele n-au direcție....
Ele vin si pleacă!

De-aș vedea în fața,
Macar de-o privire...
Dar nu stiu de-i ceață,
Sau inceput de orbire.

Încep să-mi lipsească simțuri,
Și nu-i vreo poezie.
Simt că plutesc departe...
Deși-s încătușată, de-o veșnicie!

Amintiri se năpustesc rapid

Pe retine îmi aruncă nepăsare.
Odată, pașisem orbește 'nainte.
Căzând în această mare,
Acum cred că știu de ce...
Așa să fie oare? 

Cândva, m-am înecat în mare!

M-am nascut in haos

M-am nascut in haos,
In lumea ce vorbeste-n mii de limbi.
In dialectele create,
Din vina mandrei omeniri.

M-am nascut in haos,
Auzind cuvinte-amare,
Nestiind rostu-mi sa rostesc,
Decat sunete zdranganitoare.

M-am nascut in haos,
Cu ochii-nchisi spre rau.
Purtand lentile rozalii,
Pan' la margine de hau.

M-am nascut in haos,
Nestiind de rau sa fug.
Intorcand spatele prea des,
Unui sfat mai bun.

M-am nascut in haos,
Dar continui sa traiesc.
In aceiasi lume multilingva,
In acelasi haos lumesc.

M-am nascut in haos,
Si asta invat sa traiesc.
Caci juru-mi e plin de plante,
Ce prea des otravesc.

M-am nascut in haos,
Dar acum stiu sa vorbesc.
Dar in zadar, caci impotriva
Haosului, nu stiu o vorba sa rostesc.

M-am nascut in haos,
Acum nouaspe' ani jumate.
Si inca cred, c-am sa pot,
Candva, sa am dreptate.

M-am nascut in haos,
Dar n-am sa mor asa.
Stiu ca-n lumea asta nebuna,
Dreptatea-i nemuritoare stea.