Trandafirul regasit

Într-un ieri mai vechi,din mine am pierdut
O mică parte,aşa mi s-a părut.
Sau era mai mare,nu mai ştiu nici eu.
Dar fusese-un gol,învelit într-un ecou.
Şi ce dezastru îşi dorea să lase
Suflet pustiit,cu putrezite oase.
Şi-ncet mă conformam pierzării.
De restul rămas din mine uitând.
Cu-n pas `naintea prăpăstii,trupu-mi legănând.
Dar te-am regăsit trandafir pierdut în timp
Ce-mi umplii golul cu-n curcubeu surâs
Iar ecoul ce-l transformi,în râset dintr-un plâns
Dulce mirodenie,a naturii-nfăţişare
Trandafir lipsit de spin,ce-abundă de culoare.
Ah! Ce dor mi-era de tine.
De zâmbet,de parfumul tău.
De completarea ta în mine,de zâmbetu-mi ecou.
Ce strălucire dai,azi ochilor prea planşi
Şi ce colţuri gurii,ce râde-n zilele de pluş.
Ce mi-a lipsit fineţea toata,a ta iubită completare
Dar regăsindu-te eu ştiu,că l-am chemat pe soare.