Astăzi norii se scutură de ei
Bate vântul,mi-e dor de porumbei.
Iar cântul ploii mă face să-mi amintesc
Copilăria aproape uitată...uite cum zâmbesc!
Ca atunci când nimic nu avea preţ
Porneam indiferent,pe orice drum neînţeles.
Şi uite,vântul bate!
Taci! acum se-aud şoapte.
Într-un colţ de cer văd o pată de culoare,
E albastrul pur,al cerului cu soare
Acum aştept doar să înflorească.
Şi-o clipă-n cer,curcubeul să crească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu