Scriu

Scriu când în suflet e haos

Scriu când e liniște-adânc

Scriu! Ca să adun pe foaie

Tot ce am in suflet si gând.

Scriu ca sa audă munții 

Ce omul în vis poate simți 

Scriu ca să vadă, orbii

Ce e mai rău, decât a muri.

Scriu ca să-mi pun în minte

Un vis, un gând închipuit.

Sau o catrena se tese în mine 

Când sufletul e mult chinuit.

Scriu ca să mă ascund de haos 

Scriu, ca haosul să îl creez.

Scriu ca să alung din toate

Banalul "ai grijă ce visezi "

Scriu ca să-mi rămână vesnic

Pietrificată-n vers toată simțirea.

Scriu ca să las o urmă-n toate

Celor ce avid, răscolesc nemurirea.

Lasă-mi primăvara

Lasă-mi te rog primăvara 

Să mă bucur de atâtea flori.

Lasă-mă sa le simt parfumul,

La care am visat de atâtea ori.

Lasă-mă te rog de data asta,

Sa fiu primăvara, numai eu!

Sa renasc, sa încep din nou cu toate

Nu cred că ar trebui să fie greu.

Am mai avut primăveri în spate,

Am mai renăscut de zeci de ori.

Lasă-mi te rog primăvara-n șoaptă 

Să fie un secret, o taină...printre flori.

Lasă-mi primăvara-n gânduri,

Să-mi vindec rănile, atât aș vrea!

Să le pansez cu petale de narcise,

Ghiocei, lalele de s-ar putea.

Lasă-mi te rog primăvara-n suflet 

Și spre câmpuri reci nu mă purta!

Aș vrea să mă reconstruiesc, feeric

Să fiu pregătită, știi - pentru iarna grea.

Ai să-mi vezi

Ai să-mi vezi umbra pe stradă 

Și-n urma mea ai să cobori. 

Dar eu voi fi demult plecată

Nu mă prinzi, nici dacă zbori.

Ai să-mi simți parfumul dulce

Ai să vrei să-l mai respiri.

Niciunde nu te mai poți duce,

Pentru mirosul acestei iubiri.

Ai să uiți de mine, sincer și brutal

Și-am să-ți revin în gânduri,

Cu ceva mărunt, poate banal 

Ca o piesa veche-n târguri. 

Ai să te uiți în jur tot căutând 

Senzația de cald de unde vine,

Vei găsi doar muze, suspinând

Cu dor de noi, cu dor de mine.

Într-o zi

Într-o zi locul îți vei cunoaște

 Așa într-o clipită, totul vei ști. 

Cum te iubesc, cum te vad alții 

Sperând că nu vei suferi. 

Vei înțelege multe, abrupt 

Va fi ca o cadere-n gol. 

Și n-ai să-ți mai faci speranțe, 

Să fii pe primul loc, mereu. 

La ce îți trebuiește ție? 

Ce folos sa ai, spun eu... 

Sa fii pe primul loc în gânduri, 

Când real rămâi doar un ecou.

 În tăcere să aștepți as zice, 

Liniștea să se aștearnă-n hău. 

Să iubești, să prețuiești ce are 

Timp pentru tine mereu. 

Și de-ai putea să-ți strigi durerea

 Urechilor surde...ar fi nefolositor. 

Căci cei care nu vor s-audă. 

Nu vor auzi, nici de la amvon. 

Într-o zi locul îți vei cunoaște 

Vară sau iarnă poate fi. 

Iubește ce ai, ce iubire îți poartă, 

Restul să rămână amintire-poezii.

Noapte

Incă o poezie
Scriu...
nu pot să adorm,
Noaptea e placută
Dar eu n-am somn.
Casc,
dunt obosită,
dar nu pot dormi.
Plâng şi scriu...
Poezii.
Îmi fac o cafea
acum,
Nu mai vreau să dorm!
Ştii?
Vreau să zbor!
Îmi fumez visele,
Şi totul...
Este scrum!
Îmi retrag
amintirile,
visele,
Pornesc...
Pe un nou drum.
Sună telefonul
Nu vreau,
Să raspund!
Casc...
Am obosit,
Tot ce simt
E un spaţiu vid.
Ridic telefonul
Tu erai!
Mă cuprinde...
O raceală!
Îmi amintesc
cum zâmbeai.
Casc,
Am obosit, doar
telefonul să-l ridic!
Mi se face dor
Cumplit de tine
De ce mă suni?
Acum,
când vreau să uit
de tine.