Eu sunt

Eu sunt un ciob dintr-o sticlă spartă
O pată de culoare
Un fir de iarba sau
O algă din mare.
O particula de praf
Ce se luptă cu soare
Un fascicul de lumină
Ce caută fără-ncetare
Un punct
Dintr-un tablou mirific
Şi-o urma de săgeată
A unui indian orb..aruncată.
Sunt un fulg de nea
Ce cade pe o apa
O pietricică in mare aruncată
O lacrimă rece
Ce cade grăbit
O petală ratacită
A crinului ofilit.
Mai sunt şi-o umbră
Ce se-ncarcă la soare
Un grăunte de pământ
Într-o lume aşa mare.

Uneori

Aş vrea uneori
Din cer să-mi culeg
Buchete de stele
Şi-n păr să le leg.
De s-ar putea măcar
Doar marea s-o sorb
Şi-n sare m-aş preface
Prefer...decât să mor.
Uneori când gânduri mă mai poartă
Şi simt că plutesc pe-un nor,
Aş strange tristeţea toată
Şi-aş elibera-o-n spaţiul gol.
Alteori mi-ar plăcea să mă transform
Într-o pasăre pierdută
Dintr-un cuib putred şi gol
Ce miroase a uitare,si-amintiri în staniol.