In mare

Sunt prinsă-ntre alge,
Iar coralii-mi sunt perne.
E gol de viață aici...
E gol și rece.

Deseori simt un curent ce trece
Deasupra-mi lasand dâre,
În nuanțe de sânge.

Aici sunt încătușată-n verde,
Oricât m-aș zbate...
Nimeni nu vede!

Poate m-au dat dispărută,
Poate n-au îndrăznit, s-observe,
Că prezența-mi din terestru, se pierde.

Singurătatea de aici,
Ma macinaă-ntruna

Căci cerului meu...
Îi lipește chiar și luna.

Aud doar sunete stranii,
Venind dintr-un ecou de apa.
Ele n-au direcție....
Ele vin si pleacă!

De-aș vedea în fața,
Macar de-o privire...
Dar nu stiu de-i ceață,
Sau inceput de orbire.

Încep să-mi lipsească simțuri,
Și nu-i vreo poezie.
Simt că plutesc departe...
Deși-s încătușată, de-o veșnicie!

Amintiri se năpustesc rapid

Pe retine îmi aruncă nepăsare.
Odată, pașisem orbește 'nainte.
Căzând în această mare,
Acum cred că știu de ce...
Așa să fie oare? 

Cândva, m-am înecat în mare!

M-am nascut in haos

M-am nascut in haos,
In lumea ce vorbeste-n mii de limbi.
In dialectele create,
Din vina mandrei omeniri.

M-am nascut in haos,
Auzind cuvinte-amare,
Nestiind rostu-mi sa rostesc,
Decat sunete zdranganitoare.

M-am nascut in haos,
Cu ochii-nchisi spre rau.
Purtand lentile rozalii,
Pan' la margine de hau.

M-am nascut in haos,
Nestiind de rau sa fug.
Intorcand spatele prea des,
Unui sfat mai bun.

M-am nascut in haos,
Dar continui sa traiesc.
In aceiasi lume multilingva,
In acelasi haos lumesc.

M-am nascut in haos,
Si asta invat sa traiesc.
Caci juru-mi e plin de plante,
Ce prea des otravesc.

M-am nascut in haos,
Dar acum stiu sa vorbesc.
Dar in zadar, caci impotriva
Haosului, nu stiu o vorba sa rostesc.

M-am nascut in haos,
Acum nouaspe' ani jumate.
Si inca cred, c-am sa pot,
Candva, sa am dreptate.

M-am nascut in haos,
Dar n-am sa mor asa.
Stiu ca-n lumea asta nebuna,
Dreptatea-i nemuritoare stea.