Mă gândesc că ani vor trece
Şi că des,clipe-ar zbura
Şi-n monotonia ceasului
De-aceşti ani şi zile,vom uita.
Mă gândesc la imposibil
La ceva ce s-ar putea
Căci dimpotrivă timpul
Are ceasul,are cicatricea sa!
Mă gândesc defapt dorind
Urme-n suflet să n-avem
Lacrimi des să nu mai ude
Chipuri,ce prea des se tem.
Şi poate nici frânturi să nu mai fie
Să primim,să dăm întreg...o mie
Mă gândesc ca ani trecând
Trupul ni-l vor da
Pentru-o vreme înapoi ţărânii
Căci suntem făcuţi din ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu